Mereu am fost fascinata de ideea de a cunoaste noi locatii, de calatoriile in sine. Sunt de-a dreptul revitalizante pentru trup si minte, o sursa de optimism si pace interioara, cel putin efectul acesta il au asupra mea. Ma simt bine cand ma bucur de natura. O adevarata prezenta feminina este dotata cu un dezvoltat instinct, poate acel al saselea simt, simtind nevoia de a proteja ceea ce o inconjoara, natura, oamenii, chiar si obiectele. In timp am ajuns la concluzia ca nu e tocmai favorabil sa detii un asemenea instinct pentru ca te impiedica sa te pui pe primul plan. De feminitatea as vrea sa pot spune ca-s caracterizata, dar totusi nu-s de acord cu zicala "Scopul scuza mijloacele." De exemplu, pentru a proteja un om, bunastarea lui, nu este drept nici fata de tine, nici fata de el sa il minti, dar din cauza unui stupid instict prezent atat in specia feminina, cat si cea masculina. Si totusi mi-am contrazis principiile. In mod normal, o persoana, cand face asa ceva, se uraste, isi detesta fiinta pt actiunile intreprinse.Eu, in schimb, ma simt impacata intr-un fel cu mine insami, stiu ca am gresit, mi-am recunoscut greselile si asta ma face sa am sufletul usurat. Nu pe deplin insa; au loc multe schimbari ce-ti vizeaza propria gandire, devine viciata, de nesuportat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu