Inca nu pot sa cred ca e vara. Istoria se repeta. In aceeasi perioada a anului trecut am avut parte de un eveniment asemanator si intr-un fel marcant. Am fost putin bulversata, ca un deja vu a carui reflectare in realitate nu a putut si evitata. Mi-as fi dorit ca trairile ce s-au exprimat acum un an sa le fi notat in paginile mele de jurnal, dar eram prea distrata, adolescenta tampita fara simtul ratiunii. Vara trecuta a fost o totala pierdere de timp, rabdare, inocenta ; nu m-am ales cu mai nimic...sunt multe regrete dar si bucurii. Mi-e teama de mine sa le mentionez, sa le rememorez desi la pastrez atat de bine in minte. Nu as inventa replici ca in romane ( cred ca nu am un asemenea talent incat sa le fac placute la citire), caci le tin minte, fragmente ce-i drepte dar au prins radacini adanci iar extirparea lor doare...
