• “I have no money, no resources, no hopes. I am the happiest man alive.”

• “I need to be alone. I need to ponder my shame and my despair in seclusion; I need the sunshine and the paving stones of the streets without companions, without conversation, face to face with myself, with only the music of my heart for company.”

• “Do anything, but let it produce joy. Do anything, but let it yield ecstasy.

Imi citeam postarile si mi-am dat seama ca nu imi place deloc ce am scris si cum am scris. Daca m-as apuca de meseria asta cu siguranta as da faliment. Tre` sa spal rufe; iar sunt singura acasa. Scoala a inceput si pare in regula, numai ca avem niste profi obsedati care deja ne dau teste (loser). Dupa ce toata vara m-am trezit in miezul zilei, acum tre sa ma trezesc inainte de rasaritul soarelui. Cand ma gandesc ca la ora la care ma intorc de la scoala eu eram visand frumos in al meu pat ma ia cu rau. Si metrourile sunt aglomerate la orele alea si la 7 jumate eu stau ca un elev exemplu in banca mea injurand in gand profesorii si toti membrii acestei institutii. Mi-am zis ca daca ala care a infiintat scoala ar mai fi trait, l-as fi omorat eu inca o data!

Cred ca de cele mai multe ori e bine sa-ti urmezi instictul si al meu instinct urla : GO AWAAAAAAAAAAY!

SAU

Ce zi deprimanta, teoretic ultima zi din vara.Cat de lipsita de chef sunt, total dezolata. E innorat, cred ca iar o sa ploua...Imi aduc aminte de ce melancolie ma bucuram acum doi ani si cat de indragostita eram. Am chef sa ma inchid in casa, sa ascult muzica si sa imi pun o perna pe cap in speranta ca voi adormi. Iar e dezordine la mine in camera, trebuie sa fac ordine, dar tot lene mi-e. Tre' sa-mi iau adio de la noptile albe de vara petrecute razand in fata unui ecran care imi lumina camera in cel mai enervant mod posibil. Nu ma simt deloc fericita, imi vine sa ma urc pe pereti. Peste 24 de zile implinesc 17 ani, asa zisa varsta ideala. Eu tot prea mica ma simt ca sa ma bucur de frumusetea varstei, a micilor vicii, a insuficientei libertati. Oare cata satisfactie ai cand cumperi o bere sau tigari de la chioscul din cartier? Eh, nu-s chiar adepta viciilor, dar majoritatea suntem. Suntem cu totii niste narcotici chiar si pentru ca nu ne putem abtine de la un patratel de ciocolata sau de la melodia preferata sau un joc sau, sau si iar sau. Ei bine, eu stiu clar ca nu am devenit dependenta de scoala , de asta m-as putea lipsi :)). Ar trebui sa invat sa merg pe bicicleta, ce naiba, mai mare rusinea! Ce frustrant e atunci cand vrei sa faci un lucru, esti constient ca iti doresti ceva si totusi nu o faci; chiar nu pot pricepe de ce! Mai am de invatat, poate o sa imi dau seama de mai multe cand o sa depasesc si eu statutul de "minora" si o sa ajung la presupusa varsta la care ar trebui sa fii capabil de a lua propriile decizii.

• Ce tampenie, mi-e dor de tine!

Vaaaaaai

Toata ziua nu fac NIMIC, pur si simplu lenevesc. Vaaaaaaai! Ce greseala! Nu vreau sa vina scoala,vreau la mare, vreau sa fac ce vreau, n-am chef de restrictii, nici trenurile n-ar trebui sa aiba restrictii de viteza, saraceleeee. Excesele-s normale, te purifica.

Concluzie

Cand esti pe cale sa tii o cura de slabire, ar fi cazul sa incluzi si o dezamagire amoroasa. Aceasta iti va diminua drastic apetitul sau ... nu.

A vorbi in dodii

Mereu am fost fascinata de ideea de a cunoaste noi locatii, de calatoriile in sine. Sunt de-a dreptul revitalizante pentru trup si minte, o sursa de optimism si pace interioara, cel putin efectul acesta il au asupra mea. Ma simt bine cand ma bucur de natura. O adevarata prezenta feminina este dotata cu un dezvoltat instinct, poate acel al saselea simt, simtind nevoia de a proteja ceea ce o inconjoara, natura, oamenii, chiar si obiectele. In timp am ajuns la concluzia ca nu e tocmai favorabil sa detii un asemenea instinct pentru ca te impiedica sa te pui pe primul plan. De feminitatea as vrea sa pot spune ca-s caracterizata, dar totusi nu-s de acord cu zicala "Scopul scuza mijloacele." De exemplu, pentru a proteja un om, bunastarea lui, nu este drept nici fata de tine, nici fata de el sa il minti, dar din cauza unui stupid instict prezent atat in specia feminina, cat si cea masculina. Si totusi mi-am contrazis principiile. In mod normal, o persoana, cand face asa ceva, se uraste, isi detesta fiinta pt actiunile intreprinse.Eu, in schimb, ma simt impacata intr-un fel cu mine insami, stiu ca am gresit, mi-am recunoscut greselile si asta ma face sa am sufletul usurat. Nu pe deplin insa; au loc multe schimbari ce-ti vizeaza propria gandire, devine viciata, de nesuportat...

O viata

E ditamai miezul noptii si mi-am reamintit ca am blog. Eh, de cate ori nu am vrut sa scriu, dar mi-a fost lene, ca de obicei. Ah, rusine sa-mi fie. De obicei blogurile astea sunt pline de porcarii si banalitati cotidiene, nimic interesant doar vorbarie care te plictiseste. Poate ca si asta e motivul pt care nu am postat; nu aveam nimic captivant de relatat sau cel putin nu era suficient de interesant formulat incat sa starneasca vreunei persoane curiozitatea.
Din februarie si pana acum sunt intr-o mare dilema amoroasa. Sunt "curtata" de doi baieti simultan, as putea spune chiar trei. Ha! Nu m-as fi vazut in veci intr-o asemenea situatie./:)
Si poate l-am cunoscut;el...nu stiu cine e, nici nu prea stiu ce vrea. El o e persoana ce ma face sa rad, sa ma simt bine, sa uit de faptele ce ma framanta. Gandurile mele sunt atat de schimbatoare incat atunci cand voi citi aceste randuri nu cred ca ma voi regasi. Si chiar si asa, orice fata/femeie are nevoie de acel "EL" care sa ii spuna ca e frumoasa desi parul ei sta in 10 directii, sa ii dea dreptate cand spune cele mai mari porcarii si sa ii spuna ca o adora chiar si cand faptele ei par a fi printre cele mai dezamagitoare.

L'histoire

Inca nu pot sa cred ca e vara. Istoria se repeta. In aceeasi perioada a anului trecut am avut parte de un eveniment asemanator si intr-un fel marcant. Am fost putin bulversata, ca un deja vu a carui reflectare in realitate nu a putut si evitata. Mi-as fi dorit ca trairile ce s-au exprimat acum un an sa le fi notat in paginile mele de jurnal, dar eram prea distrata, adolescenta tampita fara simtul ratiunii. Vara trecuta a fost o totala pierdere de timp, rabdare, inocenta ; nu m-am ales cu mai nimic...sunt multe regrete dar si bucurii. Mi-e teama de mine sa le mentionez, sa le rememorez desi la pastrez atat de bine in minte. Nu as inventa replici ca in romane ( cred ca nu am un asemenea talent incat sa le fac placute la citire), caci le tin minte, fragmente ce-i drepte dar au prins radacini adanci iar extirparea lor doare...